din etno-creatie culturala (continuarea celui dintai)

Lumea pe care o vedem noi, nu este o lume unită, ci una fragmentată/spartă în o mie de bucaţi de către diferitele limbaje şi înţelesuri ale ei, ceea ce ne face să credem uneori că există prăpăstii între popoare şi să ne îndepărtăm şi să ne îndoim de realitatea lor ca făcând parte din lumea noastră. încercarea de a aduce într-un singur loc toate culturile, de a le uni, devine, însă, extrem de periculoasă atunci când diversitatea începe să absenteze/să se sfârşească. Este periculoasă când căutăm doar să ne bucuram de „fructele” unei culturi pentru confortul nostru spiritual, periculoasă când nu creăm şi recreăm culturile din care facem parte. Culturile nu depind una de cealaltă, dar -în orice caz- se influenţează una pe alta, atât într-o singura ţărişoara cât şi de pe un continent pe altul. O cultură nu este mai bună decât alta. în „punctul” Diversităţii Etno-culturale, culturile entice sunt privite obiectiv, egal, căci fiecare în parte vine cu ceva nou, diferit, îmbogăţind lumea tocmai datorită faptului că, în felul ăsta, diversitatea ei(a lumii, a culturilor –un intreg univers) este mai completă.